(◡‿◡✿)

Sa poti sa crezi cand unii te inseala .

Sa te ridici cand altii te doboara .

Sa poti pastra cand unii vor s-alunge. 

Sa razi chiar daca sufletul iti plange.

Si cald ramai chiar dac-afara ninge. 

Asta-i arta de-a invige. 

 

Copilarie (✿◠‿◠)

Copilăria este un tărâm magic. Nu ştim când şi unde începe şi nu ştim când şi unde se termină. Ne trezim doar că numai suntem copii, că am ieşit din copilărie, uneori fără să o fi trăit pe deplin… Copilăria este o lume fermecată, duioasa, dulce, lină, în care orice se poate întâmpla. Orice! Este vârsta la care suntem cel mai aproape de Dumezeu si de toate tainele existenţei. Ne putem întâlni oricând cu balaurul cu şapte capete, cu zgripţuroaica cea haină, putem fi vrăjitori, eroi din filme sau benzi desenate, putem vizita orice loc din lume cu ochii minţii şi să credem cu tărie că am fost acolo cu adevărat…
  Copilăria este singurul moment al vieţii în care trăim totul la maximă intensitate. În care plângem şi râdem în aceeaşi zi, în care ne supărăm şi iertăm după câteva momente, în care suntem singuri şi totodată cu toată lumea.
Apoi, pe măsură ce trec anii, pe măsură ce ne maturizăm, nebunia si exuberanţa copilăriei dispar. Devenim mai serioşi, zâmbim mai puţin, nu ne mai bucurăm de orice nimic care ni se oferă, avem gusturi, pretenţii rafinate… Nu mai iubim cu detaşare si pasiune, nu mai roşim atunci când greşim, numai chiuim de bucurie atunci când cineva ne îndeplineşte o dorinţă mult aşteptată.
  Copii de astăzi nu mai au copilărie. Trăiesc în spaţii închise, limitate aproape tot timpul, în faţa ecranului luminos al calculatorului, vorbind zi şi mai ales noapte cu prieteni de peste mări şi ţări, dar neştiind să bată la uşa vecinei şi să-o invite pe fiica acestuia la o plimbare. Copiii  trăiesc acum într-o lume virtuală, dominată de monştrii imaginari, filme de groază, muzică grea, joasă, care nu reuşeşte să atingă nici o coarda a sufletului lor, cercei sfredeliţi şi împlântaţi în cele mai ciudate părţi ale corpului.
  “Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea singură este veselă şi nevinovată. Şi, drept vorbind, acesta-i adevărul.
Ce-i pasă copilului când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii, le ce poate să le aducă ziua de mâine, sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire. Copilul, încălecat pe băţul sau, gândeşte că se află călare pe un cal din cei mai straşnici, pe care aleargă, cu voie bună, şi-l bate cu biciul şi-l struneşte cu tot dinadinsul, şi răcneşte la el din toată inima, de-ti ia auzul; şi de cade jos, crede că l-a trântit calul, şi pe băţ îşi descarcă mania în toată puterea cuvântului…
  Aşa eram eu la vârsta cea fericită, şi aşa cred că au fost toţi copiii, de când îi lumea asta şi pământul, măcar să zică cine ce-a zice.”

Iti mai aduci aminte de vremile trecute

Cand la bunici tu te jucai prin curte?

Si prieteni iti faceai doar impartind o jucarie...

Cautai prin nisipuri, un ciob de sticla ti-era bijuterie.

Tu luai orice lucru vechi, nefolosit

Il transformai in opere de arta,

Faceai mancare din frunze, apa si nisip

Stateai pana tarziu jucandu-te afara...

Ti-a fost vreodata dor de mama mangaindu-ti chipul?

De frati si de bunici ce tachinau mica fiinta

De noile-achizitii ce-ti dadeau un nou stimul

De monstrii din dulap ce-i infrangeai cu biruinta?

Ti-a fost vreodata dor de prajiturile de-acasa?

Cand lingeai oale si vroiai sa faci tu crema

Si cand te-ardeai la aragaz si brusc primeai pedeapsa,

Dar te uitai plangand la mama si ea pupa bubita...si erai bucuroasa!

Oh tu copilarie, ce-ti pierzi vremea revenind?

Nu ma-nneca in amintiri desarte

Caci sunt adultul responsabil devenind...

Dar atat de mult ma-mbii cu ale tale soapte

As vrea sa joc iar in nisip castelul fermecat

Sa fug, sa ma invart pana in iarba cad

Sa decorez o casa din mobilier din lut

S-o vad iarasi pe mama, sa simt golul umplut...

Dar maturitatea a venit de mult...

Copilarie draga, curand n-am sa te uit!

So...I hope you like !

Jocul cu tic tac , tic tac , tic tac (:

Ne plangem mereu ca nu avem timp sa respiram, sa cautam, sa zambim, sa daruim.
Strigam mereu:"Da-mi 5 minute ca sa schimb lumea!"
Profitam mereu:"Daca as avea 5 minute, as carpi cerul pe masura ta si ti-as face cea mai frumoasa haina!"
Ne ascundem mereu:"Lasa-ma 5 minute si iti trimit pe tava ecuatia vietii!"

Hei, azi avem 1 ora in plus! Azi e cea mai lunga zi din an.
Ce facem cu ea?

Va provoc la un joc. Luati-va 5 minute din cele 60 pe care ni le-au dat altii, ganditi-va si spuneti-mi in maxim 15 cuvinte ce aveti de gand sa faceti in cele 55 de minute ramase. Nu le irositi! Se poate? Jocul se incheie azi la miezul noptii, ca-n povesti :) .

Eu am scris acest post in 5 minute. Si in restul de 55 voi vorbi. 


                                                                                                                                                                                                                <3

Deseneee ^^

Stand de vorba cu un prieten de-al meu,Calin , am inceput sa ne aducem aminte de acele desene animate care ne-au facut copilaria mai frumoasa. Ne-am dat seama, cand eram noi copii am avut parte de desene animate cu adevarat foarte tari. Era o placere sa te deschizi televizorul si sa vezi: Viata cu Louie , Copiii de la 402, Cei cu Andy, Tom & Jerry etc.Aveai ce sa inveti din ele.

Acum , daca dai drumul la TV , vezi numai Hannah Montanna sau Jonas Brothers . Ma gandesc ce sa invete copiii din aceste desene. Ca iti arata faima lor? Sa te puna pe ganduri ? Poate iti da putina ambitie. Da doar PUTINA.
Si cum ramane cu restul desenelor animate ? In curand o sa dispara din amintirile noastre. 

                                                            Peace (: 

Emo (:

Hei xD 
Mai toate tipele / toti tipii acum se cred "EMO" ! Ce ai un breton bagat in ochi si asculti muzica rock gata esti EMO?! 
EMO nu inseamna breton si in ochi si sa asculti muzica trista rock.EMO vine de la cuvantul EMOTIONAL  tipi/tipele EMO sunt oameni care se nasc cu probleme emotionale psihice care nu pot fi corectati psihic deoarece in mintea lor doar  sa puna totul la suflet si sa creada ca nimik nu are sens EMO/EMOTIONAL PEOPLE au aparut cand a aparut printre primele trupe ghotice THE CURE de atunci oameni se cred emo cea ce nu sunte deoarece nu au problema psihica emo/emotional .
Părerea mea este că mulţi copii de 13-14 ani [chiar si mai mari ] zic că sunt emo pentru că ei cred că aşa e la modă, din cauza importanţei care s-a dat în ultimul timp acestui stil. Mulţi însă nu înţeleg despre ce e vorba şi nici nu se identifică cu ceea ce fac sau cu ceea ce ascultă. In primul rand stiti cum e sa fii EMO ? Nu prea cred. Doar din auzite...ca se taie cu lama, ca se sinucid. Si hey, cum sa nu te sinucizi cand vezi prostia care e in unele persoane?! Cand iubesti toata viata un baiat/o fata  si dintr-o data afli ca el/ea te-a inshelat cu prietena/prietenu tau cel mai bun in care ai avut incredere de cand erai mic? Sari de la etajul 9 gandindu-te ca ai aripi, dar defapt ai coarne. Gasesti un tip pe strada cu blugi strampti si zici ca e GAY ? /:) Poate ii plac! Cunosc persoane ! Sau te crezi " EMO"  si ai caracteristicile " EMO " ...Dar pun pariu .. Ca .. Daca e sa iti ia cineva telefonu la control e plin de MANELE ! "Emo" vine de la "Emoticons" daca nu stiai ..PS:Deci nu judeca persoanele dupa aspect !