Rămânând fără glas în întuneric
Mă acopăr în cearşaful de ceară pătat
şi sufletul meu de`a pururi ahasveric
Se îndoaie sub rugul ce arde uitat.
S`a uscat cerneala in călimară pe pat
şi foi ce îmi par că îmi sunt amintiri
Scrisori ce poartă gând înaripat
Se pierd în focul reaprins de priviri.
Solitară strivesc în gând gândul tău
şi mă închid în colivia de lacrimi
Cu primul surâs, veşnic călău
Zdropita`I de mine arginturi.
Dureros de dulce prinzi sânul meu
şi părul tău moale peste trupul gol
Iţi închit sărutul pustiu de zmeu
cu gust de vanilă şi de mentol.
Te las să mă cauti, cauta`n mine
Acel amor ce l`am crezut pierdut
O sa deschizi raiul prin tine
Zorilor găsite sub aşternut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu